marți, 28 aprilie 2009

Moods

De ceva timp ma simt super-aiurea. Initial am crezut ca sunt plictisita. Dar nu,nu e asa. Oricat de activa as fi, oricat de multe lucruri as face, la sfarsitul zilei sunt cuprinsa de aceeasi stare nenorocita de care scap doar dormind, ca dupa ce ma trezesc sa o iau de la capat, dar in acelasi fel.
Pe langa asta, am inceput sa ma simt din ce in ce mai mult ca un obiect, care iti e util doar atunci cand il folosesti. In restul timpului il tii aruncat printr-un sertar, probabil ca te impiedici de el in momentul in care cauti altceva, dar nu-l iei de acolo pentru ca nu ai nevoie de el. Pana la urma, de ce ti-ai bate capul cu ceva care nu iti trebuie? Si sincer, nu m-ar deranja ipostaza asta daca nu ar durea cateodata atat de mult. Si poate ca asta este inca o parere prost formata...sau poate ca nu.
Oricum, tot ce imi doresc in clipa de fata e sa ma pot teleporta intr-un loc unde sa ma aflu decat eu si nimeni altcineva, undeva unde sa pot dormi pret de o secunda, dar as vrea ca in acea secunda sa imi ingrop gandurile atat de adanc, incat sa stiu ca atunci cand ma trezesc nu-mi voi mai aminti de ele vreodata.
Insa nu pot face nimic momentan. Cred ca o sa ma duc sa invat, maine am simulare la romana si nu vreau sa ma trezesc cu vreo surpriza. Wish me luck! :)

marți, 21 aprilie 2009

Happy Easter...Not!

Teoretic, vacanta de Paste, care tocmai s-a terminat, trebuia sa fie o perioada relaxanta si plina de chestii happy. Practic, n-a fost asa deloc, cel putin in proportie de 60 %. Fireste ca acum urmeaza celebra intrebare "Da' de ce n-a fost happy, dom'le?", careia ii voi raspunde imediat :)

Pai, in primul rand, privindu-ma intr-o zi in oglinda, am remarcat faptul ca m-am ingrasat, ca am capatat o alura de milka autohtona, dar fara petele alea mov :-| Okay, mi-am zis, de maine tin regim si fac sport. Yeah, right :)) Oare de cate mii de ori am mai spus eu chestia asta? :-? I really can't remember :(( Anyway, life goes on, 'cause it never ends. O sa ma duc sa pasc si sa vezi ce slabesc atunci, tot dand ture la pajiste :>

Mai apoi, ma anunta frate-miu cu parere de rau ca s-a "bulit" PlayStationul. "Cum sa se buleasca, mai, ca zilele trecute mergea?" - "Ete ca acum nu mai merge." M-am dus si l-am verificat, am incercat sa fac pe "micul meserias" si sa vad ce are, nu mi-a reusit, asa ca l-am lasat balta. M-am gandit apoi ca in toti anii astia de cand il avem nu a facut niciodata pe nebunul, asa ca o fi zis si el ca deh, e timpul sa intre la pensie, din moment ce tot poporul isi cumpara acum PS3, nu PS2 :-??
Dupa asta, a venit randul calculatorului sa faca probleme. Stiti si voi ca o chestie nashpa nu vine niciodata singura, ci cu toata familia acolo, ca sa nu se plictiseasca >:P Asa ca monitorul meu a inceput sa-si autoregleze imaginea de cate ori il apuca, mai exact o data la cateva secunde/minute, numai ca sa ma streseze. Cica ar fi 3 cauze posibile pt asta : ori e monitorul tampit, ori are placa video ceva ori am virus, asa ca mie imi ramane doar de dat cu banul si de vazut pe care dintre astea 3 le arunc pe geam. Bine,cu virusul o sa fie mai greu,dar eventual arunc unitatea cu totul,sa fiu mai sigura :))
Acum sper ca celelalte aparate de prin casa sa nu ia parte la acest "complot" marsav :)) Ma astept ca televizorul sa mai pateasca ceva, mai ales ca telecomanda de la el a zburat pe geam saptamana trecuta. Nu ma intelegeti gresit, nu a fost vina mea, ea se incurcase prin patura si cand am scuturat patura, am scuturat-o cu tot cu telecomanda. It's still my bad though :-<

marți, 14 aprilie 2009

Poem

Am gasit intamplator printre variantele de anul acesta de la Bacalaureat o poezie foarte draguta de Tudor Arghezi, care lasa mult de gandit.

De-abia plecasesi
Tudor Arghezi

De-abia plecasesi.Te-am rugat sa pleci.
Te urmaream de-a lungul molatecii poteci,
Pan-ai pierit,la capat,prin trifoi.
Nu te-ai uitat o data inapoi!

Ti-as fi facut un semn ,dupa plecare,
Dar ce-i un semn de umbra-n departare?

Voiam sa pleci ,voiam si sa ramai.
Ai ascultat de gandul cel dintai.
Nu te oprise gandul fara glas.
De ce-ai plecat?De ce-ai mai fi ramas?

miercuri, 8 aprilie 2009

Life

Cred ca topicul de azi e cel mai la moda :)) Toti vorbesc despre viata ca de un lucru mult prea banal,dar nimeni nu o cunoaste pe de-a-ntregul, nici macar eu, asa ca nu o sa ma apuc acum sa formulez o teorie asupra ei. Cu toate astea, pot spune ca am perceput-o din 2 perspective pe care o sa le explic mai jos, iar intr-un fel am invatat si sa ii supravietuiesc.

De cand ma stiu am avut o viata extrem de perversa, pentru ca mereu se incapataneaza sa-mi ofere decat opusul a ceea ce imi doresc. Acesta a fost probabil si motivul care a dat startul unei perioade mai nefaste in adolescenta mea, pe la varsta de 14-15 ani, cand habar nu aveam cine eram sau ce rol aveam eu pe lumea asta. In incercarea de a-mi descoperi acea identitate, ii priveam si ii analizam pe ceilalti, ca mai apoi sa ma conving ca ei imi sunt superiori intr-un fel sau altul. Treptat am inceput sa-mi urasc viata si sa o invinovatesc pentru toate problemele mele : nu aveam masuri de supermodel, nu aveam acel grup de prieteni cu care sa rad, sa ies sa ma plimb, nu excelam prin nimic, ceea ce pentru mine era echivalentul unui dezastru. Asa ca am ales sa ma inchid in mine, sa adopt postura de persoana extrem de puternica si dura, pe care incercam sa o evidentiez prin vestimentatia rock, prin bratarile cu tinte care erau un must have, cu toate ca in interior eram doar un copil care cerea atentie.

Starea asta m-a tinut vreo 2 ani buni, timp in care am invatat sa ma accept asa cum sunt si pana la urma sa ma auto-apreciez :> Toti fac asta,nu? :)) In acelasi fel am inceput sa-mi apreciez si viata, sa tin la ceea ce mi-a oferit si sa nu mai plang dupa lucrurile de care m-a privat, ca pana la urma e a mea si doar una am,nu?
Cu toate astea, am ajuns la concluzia ca ai nevoie de 2 atribute ca sa supravietuiesti vietii, sa nu te apuce idei sinucigase exact atunci cand cei din jur au nevoie de tine, anume rabdarea si nesimtirea.
De ce rabdare? Este foarte usor de inteles. Vrei, nu vrei, trebuie sa recunosti ca viata are un fir pe care si-l urmeaza, fir pe care fiecare dintre noi si-l poate modela dupa cum i se pare mai potrivit, dar care te poarta atat prin intamplari fericite, cat si triste. Tot ce ai de facut e sa te bucuri de cele fericite si sa astepti ca cele triste sa treaca, pentru ca la asta se rezuma totul. Tot asteptand, trece o clipa, o secunda, o ora si asa mai departe, pana te trezesti intr-o zi ca ai 80 de ani si ca atunci cand te uiti pe geam, vezi o tanti cu o coasa ultimul racnet care iti face cu mana. And that's all, folks!
Si de ce nesimtire? Pentru ca viata nu se va multumi sa te loveasca doar o data, ci va face asta incontinuu pana nu o sa mai suporti si o sa cazi. Important este ca atunci sa ai puterea sa te ridici, sa te stergi de praful de pe haine in mod ironic, sa o privesti in fata, eventual sa o scuipi intre ochi si sa ii spui : "Okay, mi-ai facut asta, asta si asta. Hai , continua, sa vad la ce te mai duce capul.", ca mai apoi sa mergi mai departe cu o privire dezgustata.

Omul iese castigator in ambele situatii. Cu acest lucru mi-am incheiat pledoaria :)) Daca ati avut rabdarea sa cititi pana acum, tin sa va multumesc pentru atentia acordata, sper ca va va fi de ajutor "mica" mea poveste si promit sa va fac cinste cu o bere, cu un suc sau whatever >:D< Daca nu, ironia sortii :)) C'ya

luni, 6 aprilie 2009

Hello :)

Hello and welcome to my ... blog :D

Cred ca ar trebui sa incep cu o prezentare sau ceva de genul :-??
Eu sunt Alina, dar imi place sa mi se spuna si Darkye. Sunt inca la liceu, in clasa a XII-a (bine,stiu ca ar trebui sa invat in loc sa-mi fac blog,dar asta e partea a doua), imi place sa ascult muzica rock, in special power metal (Sonata Arctica), industrial metal (Rammstein) si nu numai,mai citesc din cand in cand si ... I have no more ideas.

Poate ca ceea ce am scris mai sus suna a cliseu,dar ata ete. Chiar nu stiu cu ce as putea incepe, poate cu un simplu post despre o chestie la fel de simpla,dar daca as proceda asa ar fi totul mult prea enervant de simplu. Nu ca ceea ce fac eu e prea complex,dar in fine ;)) Ma gandeam de mult timp sa-mi fac blog, nu pentru a-l folosi pe post de jurnal, ci mai mult pentru a nota cateva idei, versuri sau pareri, in functie de starea de spirit, asa ca, dupa cum se poate observa, abia azi am luat initiativa si am creat acest "As Seen By Darkye", care va prezenta unele lucruri exact asa cum le vad eu :P