Do you remember?

This one here is for my best friend, Coco a.k.a. Billy / Plaja / Femeie sau toate apelativele de genul pe care le folosesc atunci cand mai discut cu tine. Spuneai zilele trecute ca ti-e dor de tara, ca ai vrea sa vii aici, so on and so forth. Eu una, in astfel de momente, nu pot sa nu ma gandesc la toate chestiile pe care le-am facut de-a lungul anilor de liceu, cand eu eram Negry, tu - Billy, iar Elena - Mandy.

Iti mai aduci aminte de verile alea in care stateam pana pe la 3-4 dimineata afara, la tobogane, ca s-o spionezi pe "Vecina"? Sau de nenea ala care ne acuza ca suntem "rockeri d'aia care vin sa vandalizeze balansoarele"? Sau de serile in care ne duceam la Bellu ca sa behaim cantece patriotice sau ca sa invat sa merg pe bicicleta? Pe Oskar, mai exact :)) Sau de plimbarile prin uncommon places? Sau de babele alea care ocupau mereu bancile, de Cruella & Co.? Sau de Doloris si de Passion pour chocolat?

Iti mai aduci aminte ce planuiam? Excursia la mausoleu, care n-a avut loc niciodata? :)) Sau ca trebuia sa stam in gazda, eu sa fac mancare, tu sa speli vasele si sa duci gunoiul, iar Mandy sa ne viziteze din cand in cand? Habar n-am unde vroia sa plece pe atunci, la Iasi, parca. Mai stii ca te laudai ca vei face celebra ta salata (cu legume deja taiate si congelate, taken from the store, cu pui si cu maioneza) si ca o sa-mi pasezi mie pastaile de fasole? Sau ca ma vei trimite sa ma plimb cand te vei intoarce de la club cu fairies? Sau ca trebuia sa fii domnisoara de onoare la nunta lui Mandy si sa te imbraci intr-o rochie mini roz? :)) Sau ca...gosh...ar mai fi o gramada :-?

And they're all we're left with. In seara asta m-am intors acasa de la Bucuresti, a oprit RADET-ul apa calda la camin pana sambata seara, asa ca nu aveam cum sa mai raman pe acolo, plus ca proful de rusa e bolnav si maine nu am cursuri deloc :-? Dar nu asta conteaza. Am luat dupa mine lantisorul cu pentagrama si cu bucata aia de moneda pe care mi-ai dat-o printr-a 12-a, parca, vreau sa i le arat lui Bogdan. Celelalte doua bucati care o completau au ramas la voi, una la tine,iar cealalta la Mandy, ca un fel de reminder al faptului ca desi eram trei persoane diferite, impreuna constituiam un intreg. Pe bucata mea de moneda scrie "Muerte", iar ciudat e ca inca imi aduc aminte ce mi-ai spus cand am luat-o : "Eram sigur ca pe asta o vei alege." :)) And now, to be honest, that piece of a coin started this whole topic. I hope you still have yours. I'm pretty sure Mandy threw hers away.

Bucharest

Long time, no see >:D< But I am back once again. De fapt, n-am plecat niciodata, doar am fost cam incognito. Acum sunt in camera de camin si ma plictisesc, cu toate ca incerc sa profit de faptul ca avem net aici :D Hooray!
Okay, azi vreau sa vorbesc iar despre viata mea din ultima vreme. Nu, nu voi incepe sa comentez despre camin sau despre viata de aici, nici despre limba rusa, pe care o studiez si care imi place din ce in ce mai mult, ci despre Bucuresti, celebra noastra capitala. La inceputul lunii octombrie, cand am ramas singura pe aici, ma simteam exact ca Sheep din desenele alea vechi de pe Cartoon Network, "Sheep in the big city". Trebuie sa le stiti, erau cu o oaie pierduta intr-un oras mare pe care o fugareau cam toti locuitorii, inclusiv o tanti cu un pudel roz :-? In fine. Fiind deja de 3 saptamani pe aici, am inceput sa observ unele chestii care, cel putin mie, fost locuitor al unui orasel micut, mi se par ciudate.
In primul rand, cladirile au o structura neobisnuita. Cel putin in cladirea facultatii noastre, etajul 3 este etajul 2 pentru ca la etajul 1 e o placa pe care scrie caligrafic, "Parter". Okay, am inteles partea asta,numai ca am o nelamurire. Daca pentru a ajunge la "parter" trebuie sa urci un set de scari, atunci sala de unde incep scarile alea, care este cu un nivel mai jos si unde e usa care da in afara cum se mai numeste? Anteparter? Whatever :-j
In al doilea rand, strazile sunt super galagioase. Daca vrei cumva sa mergi ziua la o plimbare, iti trebuie niste casti super fluffy, altfel o sa fii asurzit in permanenta de sirenele ambulantelor sau de claxoanele domnilor nerabdatori sa se miste din coada de la semafor. Okay, frate, am si eu carnet de conducere. Dar daca tu, ca sofer, vezi ca ai ditamai coada de masini in fata ta, de ce incepi sa claxonezi in momentul in care semaforul se schimba verde? Crezi ca aia din fata ta o sa actioneze maneta pentru modul supersonic numai ca sa-ti faca tie loc sa te misti? Hai sa fim seriosi 8-| Si sa spun si de autobuze. Chestiile astea mari si lungi au tendinta sa opreasca mereu pe mijlocul trecerii pentru pietoni, fapt care imi provoaca o mare confuzie, in sensul ca ma uit la ele si ma intreb : "Oare daca se face verde o sa deschida usile ca sa trec strada prin el sau trebuie sa-l ocolesc?" Though decision indeed :-?
Okay, next on my list are people. Bucurestenii sunt niste persoane foarte grabite, care nu par sa tina seama cand se lovesc de cineva. Prin urmare, ghiozdanul meu e ca un sac de box, intrucat toti par a nu avea loc de el. M-am gandit de nenumarate ori sa-l aplatizez, dar damn it, mereu ma iau de alte chestii si uit :)) Apoi, am ajuns la concluzia ca unele dintre persoanele de aici sunt daltoniste. Okay, stam toti la semafor si ne uitam la omuletul ala rosu care apare in patratul ala mic si negru, ca dintr-o data sa vezi multimea de oameni care incepe sa traverseze strada. Te uiti iar la omuletul rosu, apoi la nenii care sunt pe la jumatatea trecerii, la masinile care sunt la 1 metru de ei si te intrebi "What the fuck is wrong here?". Cel putin acum stiu de unde isi iau astia de la Pro TV materialul pentru stirile de la ora 5 :>
Asa, sa nu uit de metrou, cel mai misto mijloc de transport in comun :> Rapid si ieftin. Dar pana si aici oamenii sunt enervant de grabiti si nu ma refer la partea in care mai au putin si se dau de-a dura pe scari ca sa ajunga in vagon. Pe mine ma streseaza altceva. Usile de la metrou, desi de deschid singure, sunt prevazute cu un buton. Eh, butonul ala, saracul, este apasat de atatea ori pe zi, incat mai are putin si blocheaza usile in loc sa le deschida. Chiar nu stiu ce vede lumea atat de interesant la el, dar unii il gasesc fascinant, dupa cum spune si expresia de pe fata lor in momentul in care il apasa : "Uuuuh, buton! What does this button do?"...."Deeeee Deeeeeee!" Aaah, cred ca am incurcat lucrurile pe aici :-? Anyway, mie mi se pare mai apetisant semnalul de alarma, dar imi tin ghearele acasa :-? :> For now >:)
All in all, Bucurestiul e un oras frumos. Cladirile mai vechi au fatadele absolut geniale, Casa Poporului este atat de frumoasa noaptea, superb luminata, parcurile sunt destul de dragut amenajate, in special Cismigiul, cu lebedele si cu paunii aia albi 8-> Dupa cum poate va dati seama, n-am apucat sa strabat tot Bucurestiul in astea 3 saptamani, dar am in plan o astfel de chestie.
And I guess I gotta go now :D See you next time >:D<

Goodbye, my phone...

Azi am avut o zi destul de weird, dar inca nu-mi dau seama daca se datoreaza starii mele enervant de euforice sau "norocului" meu stupid. In fine, chestia e ca fac tampenii pe banda rulanta, deci am ajuns la concluzia ca frate-miu chiar are dreptate cand imi spune ca ar trebui sa nu mai ies din camera, altfel o sa daram si blocul :-?

So... Azi a trebuit sa dau un fullscan computerului, pentru ca antivirusul zbiera incontinuu ca am n fisiere infestate. Cum in astfel de momente nu am deloc stare, am inceput sa fac ture prin casa si sa stresez pe cine puteam (Bogdan knows best), ca mai apoi sa am o revelatie : vasele murdare din bucatarie nu se potriveau cu decorul, deci trebuia sa le spal. Mi-am luat telefonul mobil dupa mine, dar nu l-am pus pe masa intrucat aveam impresia ca se va uda. Nu ma intrebati de ce, e o enigma si pentru mine :| In schimb, l-am cocotat tocmai pe frigider. Acolo sus, la 2 metri distanta de podea, e uscat, nu? Ca de obicei, am uitat de el, iar cand am deschis usa de la frigider, telefonul a facut un triplu salt cu surub sau cu ce mai fac nenii aia pe la televizor si a aterizat exact pe gresie, nu in piscina sau in capul meu. Singurul avariat a fost display-ul,care nu se mai aprinde. Bine-nteles, m-am gandit cum as putea sa il repar si, da, am luat in considerare si varianta "scapatului" de la aceeasi inaltime, dar n-am pus-o inca in practica :-? Cred ca am sa las pe altcineva sa se ocupe de partea asta :-? I've done enough for one day :>

SA

Din categoria "Stiu ca sunt stresanta, dar asta o sa te faca sa-mi lipesti un timbru pe frunte si sa ma expediezi in Antarctica" va prezint ... inca un videoclip de la Sonata Arctica :D Imi plac oamenii astia atat de mult, incat simt nevoia sa spun tuturor despre ei. So, here you go :>

Return To Sender

Grant me one wish tonight. Just one. I won’t ask for the impossible. I promise.

Come and stay next to me. Let me lay my head on your shoulder and hold your hand in mine. Let me feel that you are here, that I finally found you. Let me believe that what I’ve imagined then, when the waves were crashing at my feet, has turned to reality. And I’d like you to speak. I don’t care about what or for how long, let me hear your voice. Could you whisper this song to me? It has to be our song, even the lyrics match this story, don’t you think?

But I’m afraid I must let go of you now. I can’t let you know me the way I know myself. Instead, I will let you imagine that I am who you want me to be. I do the same. I dream of who you are because it’s the only thing I’m good at. And in every glimpse of that dream you are something more than beautiful. You’re the light at the end of the tunnel. The stranger who hands me hope. My stranger.

I miss you. I really do.

Cartoons

Good morning, dear old friend o' mine >:D< Once again I've come to annoy you :> Today I'll... Okay, okay, enough with the English #-o
Pe scurt, azi vreau sa vorbesc despre desene animate. Vizitandu-mi verisorii de la Constanta, am dat in biblioteca lor peste acele carti cu povesti Disney oferite de ziarul Adevarul. Rasfoindu-le, am realizat ca trebuie neaparat sa revad filmele dupa care au fost create, ceea ce si fac de cateva zile incoace. Thanks to Bogdan (Mr. Sensei >:D<), am dat de filme tot marca Disney de care habar nu aveam, ca de exemplu "The Emperor's New Groove". Daca nu ati vazut desenul asta,nu stiti ce ati pierdut :> Super,super funny, poate unul dintre cele mai bune pe care le-am vazut :D

Dar nu asta e problema. O anumita persoana, vizibil scandalizata de faptul ca la 19 ani inca ma uit la desene, s-a gandit sa-mi spuna ca sunt imatura si ca ar trebui sa incep sa ma comport conform varstei. Oh,my! #-o N-ai vrea tu sa scrii o carte despre cum trebuie sa se poarte oamenii la anumite varste, poate asa o sa-mi dau si eu seama? Sincer acum, nu-mi plac deloc oamenii care cred ca desenele sunt numai pentru copii mici. Daca s-ar uita mai atent la ele, ar observa ca au o gramada de invatat din acele povestioare "stupide". Si nu ma refer la cliseul "the hero saves the day, gets the girl and they live happily ever after".
O sa iau drept exemplu "Frumoasa si Bestia" sau "Cocosatul de la Notre Dame". Desenele astea doua te invata sa nu pui pret pe aspectul cuiva, ci sa incerci sa privesti dincolo de aparente, sa vezi omul adevarat, nu o imagine care se poate distorsiona oricand. Alte exemple ar fi "Mulan", de unde inveti ca trebuie sa lupti pentru ceea ce crezi chiar daca societatea e de parere ca trebuie sa faci cu totul altceva sau Hercules, care trimite un mesaj subtil prin vorbele de la sfarsit ale lui Zeus : "For a true hero isn't measured by the size of his strength, but by the strength of his heart". Nu-i asa ca te pune pe ganduri?
Ah, era sa uit de Lion King, desenul meu preferat, de care nu ma pot satura desi l-am vazut de atatea ori. Spre sfarsit este acea scena in care Simba, dupa ce il infrange pe Scar, se urca pe o stanca inalta si isi proclama victoria, pe fundal auzindu-se vocea tatalui sau, care sopteste "Remember...". Pentru mine, transmite un mesaj clar : "I've been to hell and back, but I am here, I am stronger and nothing will hurt me from now on". Sa spunem doar ca scena asta m-a ajutat sa trec prin destul de multe, restul se intelege de la sine.
Acum se poate sa gresesc, dar nu cred ca atunci cand esti copil poti intelege cu adevarat ce incearca desenelele astea sa exprime. Eu una, la 5-6 ani, cand le-am vazut pentru prima oara, nu am fost in stare. Dar poate ca voi, astia care va credeti maturi doar pentru ca nu va uitati la desene, ati fost, nu spun nu ;))

Remains of the day

Oh, well, I'm back again :D Uite, Billy, scriu, do you see that? ;;) Acum n-ai de ce sa te mai plangi :P
Okay, nici macar nu stiu cu ce sa incep. Zilele astea au fost pentru mine pline de surprize, de ganduri si de sentimente contradictorii, asa ca nu stiu la ce ar trebui sa ma refer. Poate la acel lucru pe care l-am tot amanat si pe care, in sfarsit, l-am realizat, desi m-a facut sa ma simt ca cea mai josnica persoana de pe planeta, o persoana care ar fi meritat sa fie aruncata in gol de pe acoperisul unui bloc de 50 de etaje construit in varful Everestului. Oh, da, dar asta e realitatea. Poate daca nu ai mai dramatiza atat ai vedea si tu ca am avut dreptate si ca ceea ce a fost, a fost. La timpul trecut. Nu inteleg totusi de ce inca am acea senzatie stupida de "gol in stomac" si de ce am de fiecare data impresia ca am facut greseala vietii mele, cand sunt convinsa de faptul ca am facut bine. Well, sper sa fie doar trecatoare. Adevarul e ca mereu am asteptat ca timpul sa-mi repare ceea ce consideram eu a fi probleme, insa abia acum vad ca e mult mai usor sa incerci sa le rezolvi tu atunci cand crezi tu de cuviinta. Chiar ma intreb de ce am asteptat atat si mai ales, de ce ne-am chinuit amandoi atat. Iar daca asta a fost greseala vietii mele, atunci o sa ma astept sa platesc pentru ea. Amen to that.
In rest, tot ce as mai putea spune e ca am descoperit cat de superbe pot fi unele piese interpretate live, cat de mult feeling pun acei oameni in ele atunci cand sunt pe scena si mai ales cat de bine suna solo-urile de chitara sau vocea solistului " pe viu", ca sa nu mai spun de strigatele publicului, pe care nu stiu de ce pana acum nu le suportam. O sa ii reamintesc in acest context pe Sonata Arctica, de care pur si simplu nu ma pot satura si cu care i-am intoxicat pe toti cei pe care ii cunosc. Membri formatiei asteia sunt atat de extraordinari in concerte, incat eu, de ceva vreme, stau cu ochii pironiti pe clipuri de pe Youtube si incerc sa imi imaginez cum ar fi daca as fi fost si eu de fata, acolo (I know I am such a big dreamer sometimes). In plus, si-au castigat un loc si mai mare in inima mea datorita melodiei "Victoria's Secret", pe care parca ar fi scris-o special pentru mine. Reuseste sa comprime in cateva versuri si in aproape 5 minute tot ceea ce simt eu de o perioada buna de timp incoace. This is how I am able to move on. And I can't thank you enough for that.