sâmbătă, 30 ianuarie 2010

Dirt

Stii, multi au dreptate cand spun ca nu pricepi ce inseamna o chestie pana nu o simti pe pielea ta. Nimic mai adevarat.Pana acum cateva zile, lucrurile pe care le auzeam sau le vedeam la stirile de la ora 5 mi se pareau ca apartinand de alta lume, una in care, din fericire, eu nu ma aflu si nu ma voi afla niciodata. Bullshit. Nu stiu de ce intotdeauna am tendinta sa cred ca traiesc intr-o utopie si sa dau la o parte realitatea, asta pana ma pocneste k-lumea peste ochi.

Asa. Joi mi-am permis si eu sa dorm pana aproape de 11 dimineata, asta dupa ce zilele trecute ma trezisem numai pe la 3-4 ca sa invat pentru examenele de la rusa. In jur de ora 10 si ceva, colega de camera pleaca sa faca un dus, nu mai incuie camera pentru ca eram eu acolo si pentru ca lipsea doar cateva minute. Cand in sfarsit ma dau jos din pat, ma intreaba daca am vazut cumva pe cineva intrand in camera, pentru ca a gasit usa intre-deschisa atunci cand s-a intors si pentru ca ii lipseste telefonul. M-am uitat si eu dupa telefonul meu. Logic, disparuse :)
Coboram la administratora sa o anuntam, iar ea ne intreaba daca un om de vreo 40-50 de ani a batut la usi in urma cu cateva zeci de minute. Cand ii spunem ca nu ne mai gasim telefoanele isi da seama ca respectivul venise numai cu gandul sa fure.

Nu mai are rost sa spun ce s-a intamplat in continuarea, e the same shit everywhere. Probabil ca nu e cine stie ce chestie ca mi s-a furat telefonul mobil, a avut aceeasi soarta ca alte milioane. Nici nu a facut cine stie ce afacere luandu-l, nu-i mergea difuzorul, nu puteai vorbi la el fara sa ai castile conectate, mai pierdea semnal din cand in cand and so on. Ce m-a deranjat cel mai tare a fost sa realizez cat de jegosi pot fi unii reprezentanti ai speciei umane.
Frate, cum poti sa intri intr-un camin de studenti, sa te legitimezi gardianului doar cu un cacat de adeverinta, sa fii lasat inauntru pentru ca spui ca-ti vizitezi nepotul de la etajul 4, sa bati la usi in speranta ca gasesti camere goale, apoi sa urmaresti pe hol pe cineva care nu a incuiat usa cand a plecat, sa intri in camera respectivei desi o vezi pe colega-sa in pat, sa incepi sa bagi prin buzunare ce ti se pare mai valoros, inclusiv lucruri care sunt la 5 centimetri distanta de un om care doarme, pe care nu l-ai vazut in viata ta, cu care nu ai nimic de impartit si caruia totusi vrei sa ii faci rau, toate astea in miezul zilei?
Pur si simplu cateodata mi se face scarba de lumea asta.

miercuri, 13 ianuarie 2010

Exams

Hey...Long time, no see... At all :-?
Well,I've been kinda busy lately with school and stuff :-?
Tocmai a inceput mirobolanta perioada a examenelor #-o Tocmai am avut unul azi, care mi s-a parut cam bullshit :-@ Anyway, nu o sa incep sa ma plang de pe acum, nu ca nu as fi facut-o deja (I plead guilty), dar astept sa vad nota. Apoi o sa ma vaicaresc k-lumea, o sa spun ca viata pute mai rau ca o soseta purtata o saptamana la rand, o sa enervez poporul, o sa ma calmez si o sa-mi bag picioarele in ligheanul cu apa. Simple as that :-?
Chestia si mai aiurea e ca maine de la 8 de dimineata am altul, la Concepte de Teorie Literara a.k.a Run as Fast as You Can. Prin urmare, ma voi trezi iar la 5 dimineata, iar prima actiune va fi sa pun gheara pe pliculetele de ness. Mi-am pastrat special 2, sa imi fac un 6in2 :D Apoi o sa escaladez peretii si bine-nteles ca o sa pic in nas cand o sa observ ca n-am cum sa ma agat de tavan :-?
Si sa trec la chestii mai serioase. Acum ar trebui sa invat. Teoretic. Practic, daca iau caietul in mana si citesc o chestie de genul "virtualitatea unei examinari intrinsece" ma apuca durerea de cap si in loc sa merg mai departe examinez tavanul sau podeaua sau chiuveta (avem asa ceva in camera de camin,da) sau orice alt obiect care implica o descriere mai putin elevata. Mereu am avut probleme cu lucrurile de genul astora si nu cred ca e numai a mea. Daca sunt la facultatea de Limbi Straine nu inseamna ca vorbesc precum Eugen Lovinescu. Iar daca profa doar sta la catedra si-mi dicteaza 4 pagini pe ora nu ma ajuta cu nimic. Nici nu ma motiveaza sa invat. Doar ma enerveaza si mai tare ca nu pricep ce spune acolo. But... one's gotta do what one's gotta do :-? Right?
Anyway, "viata de student" nu e nici pe departe asa cum cred unii. Toata vara am auzit fraze de genul : "Wow, te duci la facultate! Wow, stai la camin! Mama, sa vezi ce o sa te distrezi si o sa petreci si o sa te imbeti..." Bullshit. Facultatea e tot o scoala. Ai cursuri de luni pana vineri, te plimbi prin universitate de te plictisesti, ai teme, proiecte, eseuri, lucrari and stuff. Cand ajungi la camin nu-ti arde de nimic altceva decat de un somn bun. Bine, poti sa alegi sa nu vii la ore, dar apoi te trezesti cu restanta din cauza absentelor. Poti sa nu inveti tot semestrul, ca apoi sa-ti omori creierii in sesiune. Credeti-ma, nu e ceva ce ati vrea sa faceti, spun asta din proprie experienta. Petreceri sau betzii nu am vazut pana acum. Poate s-au dat, dar incognito :-? Sau poate sunt eu mai nerdy si nu le vad.
Gotta admit. I am.

marți, 15 decembrie 2009

Let it snow...

Okay, abia asteptam sa spun asta! 8-> Oh, my god! Oh, my god! Oh, my God! Ninge! \:D/ Nu-mi vine a cred ca intr-un final iarna asta avem si zapada, dupa ce anul trecut au fost numai temperaturi de -20 de grade si nici macar un fulg. Inca imi aduc aminte ca ma plimbam pe afara si ma uitam in sus dupa nori : "Uite, asta e d'ala pufi, trebuie sa ninga." Si intr-adevar ningea, dar cu pene si cu alte produse naturiste marca "Zburatoarele Patriei".
Anyway... It's snowing \:D/ Let's be marry and sing Christmas carols 8->

marți, 8 decembrie 2009

Remembrance

Привет, друзья >:D<>
Vroiam sa mai spun cate ceva despre mine, desi nu stiu daca sunt o creatura mai interesanta decat microorganismele alea de apar pe la biologie. Probabil ca nu sunt nici cea mai potrivita persoana pe care cineva sa o aiba in postura de friend deoarece am tendinta de fi cateodata prea stresanta sau prea glaciala sau whatever. Mi s-a reprosat chiar de multe ori ca nu bag lumea in seama si ca, in general, uit de cei cu care mi-am petrecut timpul. But, in reality, the thing is that i never forget the people that i cared about. I may not be as talkative as once, but i still give a damn about them and want to know what they're doing.
Astfel, vineri am ramas surprinsa de faptul ca am intalnit-o pe blog pe fosta mea colega de banca, Carmen, ce a plecat in alta tara acum ceva timp si cu care nu am mai vorbit de atunci. Vroiam sa te asigur ca nu sunt suparata pe tine pentru faptul ca nu am mai tinut legatura, stiu ca si eu fac la fel, so, nothing to worry about :)) Sper ca ai reusit sa obtii ceea ce imi spuneai ca vrei cand stateam la un "consiliu" pe coridor si te innebuneam cu sfaturi about what to do and what not to do si ca esti happy acolo unde te afli :-? Daca nimeresti vreodata prin Bucuresti, let me know si o sa iesim la o plimbare prin Cismigiu, sa-ti arat lebedele care acum nu mai sunt pentru ca s-au imbolnavit de porcina :-@ Iar toata chestia asta mi-a adus aminte de vremurile demult trecute ale tineretii mele :-? Cred ca o sa mi le inec in eseul de la engleza, pe care il aman de vreo 2 saptamani si care, guess what, trebuie predat maine :> Isn't time such a short bitch?

sâmbătă, 28 noiembrie 2009

November

Tocmai mi-am verificat blogul si am observat ca luna noiembrie e cam naked, in sensul ca nu am postat mai nimic :-? Oh, well, nici acum nu am cine stie ce idei, asa ca o sa povestesc iar balarii sau whatever :-?
In alta ordine de idei, my best friend, Coco, si-a redescoperit pasiunea pentru fotografie si a postat ceva in legatura cu acest lucru pe blogul lui. Mie una imi place mult ceea ce face, so, if you want to see some of his works, click here : http://prinpraf.blogspot.com/ Asta e reclama mascata, Coco, you owe me a bier now :D >:)
Si sa trec si la ale mele. Acum sunt acasa. Multumesc Domnului pentru criza economica ce mi-a oferit o mini vacanta inainte de examenul partial de la Rusa, asa ca teoretic ar trebui sa ma apuc de invatat, dar, ca de obicei, stau degeaba, sau imi fac unghiile, ca in cazul de fata :-? M-as uita si la desene animate, la anime, mai exact (nu stiam pana acum ca pot fi asa de misto, le puneam pe toate in categoria pokemoni), dar nu am cu cine, asa ca il astept pe Bogdan, to stress the hell outta him, like I always do :>
Ah,mi-am adus aminte de ceva :-? Privind lumea care ma inconjoara in ziua de azi, am ajuns la concluzia ca unele chestii sunt cam suspecte. Ca de exemplu, nenii care poarta pantaloni mai stramti decat ai mei si care au "cercelushi" cu o piatra d'aia mare si "sclipicioasa" :-? And I'm still wondering - don't they notice they have a freaking olive stuck to their ear? Si ar mai fi ceva :-? Cred ca am un talent special in a descoperi masculii feroce care scuipa pe strazi, de ii observ exact in momentul in care isi tuguieaza buzele ca sa coloreze asfaltul.Eu am inteles ca ei simt nevoia sa-si marcheze teritoriul mai rau decat o fac si cainii cu hidrantele, but show a little sign of respect, people, n-am chef sa calc in saliva unuia cand tocmai imi savurez covrigul proaspat cumparat de la metrou. You just can't commit such a sacrilege! :-|

joi, 29 octombrie 2009

Do you remember?

This one here is for my best friend, Coco a.k.a. Billy / Plaja / Femeie sau toate apelativele de genul pe care le folosesc atunci cand mai discut cu tine. Spuneai zilele trecute ca ti-e dor de tara, ca ai vrea sa vii aici, so on and so forth. Eu una, in astfel de momente, nu pot sa nu ma gandesc la toate chestiile pe care le-am facut de-a lungul anilor de liceu, cand eu eram Negry, tu - Billy, iar Elena - Mandy.

Iti mai aduci aminte de verile alea in care stateam pana pe la 3-4 dimineata afara, la tobogane, ca s-o spionezi pe "Vecina"? Sau de nenea ala care ne acuza ca suntem "rockeri d'aia care vin sa vandalizeze balansoarele"? Sau de serile in care ne duceam la Bellu ca sa behaim cantece patriotice sau ca sa invat sa merg pe bicicleta? Pe Oskar, mai exact :)) Sau de plimbarile prin uncommon places? Sau de babele alea care ocupau mereu bancile, de Cruella & Co.? Sau de Doloris si de Passion pour chocolat?

Iti mai aduci aminte ce planuiam? Excursia la mausoleu, care n-a avut loc niciodata? :)) Sau ca trebuia sa stam in gazda, eu sa fac mancare, tu sa speli vasele si sa duci gunoiul, iar Mandy sa ne viziteze din cand in cand? Habar n-am unde vroia sa plece pe atunci, la Iasi, parca. Mai stii ca te laudai ca vei face celebra ta salata (cu legume deja taiate si congelate, taken from the store, cu pui si cu maioneza) si ca o sa-mi pasezi mie pastaile de fasole? Sau ca ma vei trimite sa ma plimb cand te vei intoarce de la club cu fairies? Sau ca trebuia sa fii domnisoara de onoare la nunta lui Mandy si sa te imbraci intr-o rochie mini roz? :)) Sau ca...gosh...ar mai fi o gramada :-?

And they're all we're left with. In seara asta m-am intors acasa de la Bucuresti, a oprit RADET-ul apa calda la camin pana sambata seara, asa ca nu aveam cum sa mai raman pe acolo, plus ca proful de rusa e bolnav si maine nu am cursuri deloc :-? Dar nu asta conteaza. Am luat dupa mine lantisorul cu pentagrama si cu bucata aia de moneda pe care mi-ai dat-o printr-a 12-a, parca, vreau sa i le arat lui Bogdan. Celelalte doua bucati care o completau au ramas la voi, una la tine,iar cealalta la Mandy, ca un fel de reminder al faptului ca desi eram trei persoane diferite, impreuna constituiam un intreg. Pe bucata mea de moneda scrie "Muerte", iar ciudat e ca inca imi aduc aminte ce mi-ai spus cand am luat-o : "Eram sigur ca pe asta o vei alege." :)) And now, to be honest, that piece of a coin started this whole topic. I hope you still have yours. I'm pretty sure Mandy threw hers away.

duminică, 11 octombrie 2009

Bucharest

Long time, no see >:D< But I am back once again. De fapt, n-am plecat niciodata, doar am fost cam incognito. Acum sunt in camera de camin si ma plictisesc, cu toate ca incerc sa profit de faptul ca avem net aici :D Hooray!
Okay, azi vreau sa vorbesc iar despre viata mea din ultima vreme. Nu, nu voi incepe sa comentez despre camin sau despre viata de aici, nici despre limba rusa, pe care o studiez si care imi place din ce in ce mai mult, ci despre Bucuresti, celebra noastra capitala. La inceputul lunii octombrie, cand am ramas singura pe aici, ma simteam exact ca Sheep din desenele alea vechi de pe Cartoon Network, "Sheep in the big city". Trebuie sa le stiti, erau cu o oaie pierduta intr-un oras mare pe care o fugareau cam toti locuitorii, inclusiv o tanti cu un pudel roz :-? In fine. Fiind deja de 3 saptamani pe aici, am inceput sa observ unele chestii care, cel putin mie, fost locuitor al unui orasel micut, mi se par ciudate.
In primul rand, cladirile au o structura neobisnuita. Cel putin in cladirea facultatii noastre, etajul 3 este etajul 2 pentru ca la etajul 1 e o placa pe care scrie caligrafic, "Parter". Okay, am inteles partea asta,numai ca am o nelamurire. Daca pentru a ajunge la "parter" trebuie sa urci un set de scari, atunci sala de unde incep scarile alea, care este cu un nivel mai jos si unde e usa care da in afara cum se mai numeste? Anteparter? Whatever :-j
In al doilea rand, strazile sunt super galagioase. Daca vrei cumva sa mergi ziua la o plimbare, iti trebuie niste casti super fluffy, altfel o sa fii asurzit in permanenta de sirenele ambulantelor sau de claxoanele domnilor nerabdatori sa se miste din coada de la semafor. Okay, frate, am si eu carnet de conducere. Dar daca tu, ca sofer, vezi ca ai ditamai coada de masini in fata ta, de ce incepi sa claxonezi in momentul in care semaforul se schimba verde? Crezi ca aia din fata ta o sa actioneze maneta pentru modul supersonic numai ca sa-ti faca tie loc sa te misti? Hai sa fim seriosi 8-| Si sa spun si de autobuze. Chestiile astea mari si lungi au tendinta sa opreasca mereu pe mijlocul trecerii pentru pietoni, fapt care imi provoaca o mare confuzie, in sensul ca ma uit la ele si ma intreb : "Oare daca se face verde o sa deschida usile ca sa trec strada prin el sau trebuie sa-l ocolesc?" Though decision indeed :-?
Okay, next on my list are people. Bucurestenii sunt niste persoane foarte grabite, care nu par sa tina seama cand se lovesc de cineva. Prin urmare, ghiozdanul meu e ca un sac de box, intrucat toti par a nu avea loc de el. M-am gandit de nenumarate ori sa-l aplatizez, dar damn it, mereu ma iau de alte chestii si uit :)) Apoi, am ajuns la concluzia ca unele dintre persoanele de aici sunt daltoniste. Okay, stam toti la semafor si ne uitam la omuletul ala rosu care apare in patratul ala mic si negru, ca dintr-o data sa vezi multimea de oameni care incepe sa traverseze strada. Te uiti iar la omuletul rosu, apoi la nenii care sunt pe la jumatatea trecerii, la masinile care sunt la 1 metru de ei si te intrebi "What the fuck is wrong here?". Cel putin acum stiu de unde isi iau astia de la Pro TV materialul pentru stirile de la ora 5 :>
Asa, sa nu uit de metrou, cel mai misto mijloc de transport in comun :> Rapid si ieftin. Dar pana si aici oamenii sunt enervant de grabiti si nu ma refer la partea in care mai au putin si se dau de-a dura pe scari ca sa ajunga in vagon. Pe mine ma streseaza altceva. Usile de la metrou, desi de deschid singure, sunt prevazute cu un buton. Eh, butonul ala, saracul, este apasat de atatea ori pe zi, incat mai are putin si blocheaza usile in loc sa le deschida. Chiar nu stiu ce vede lumea atat de interesant la el, dar unii il gasesc fascinant, dupa cum spune si expresia de pe fata lor in momentul in care il apasa : "Uuuuh, buton! What does this button do?"...."Deeeee Deeeeeee!" Aaah, cred ca am incurcat lucrurile pe aici :-? Anyway, mie mi se pare mai apetisant semnalul de alarma, dar imi tin ghearele acasa :-? :> For now >:)
All in all, Bucurestiul e un oras frumos. Cladirile mai vechi au fatadele absolut geniale, Casa Poporului este atat de frumoasa noaptea, superb luminata, parcurile sunt destul de dragut amenajate, in special Cismigiul, cu lebedele si cu paunii aia albi 8-> Dupa cum poate va dati seama, n-am apucat sa strabat tot Bucurestiul in astea 3 saptamani, dar am in plan o astfel de chestie.
And I guess I gotta go now :D See you next time >:D<