Remains of the day

Oh, well, I'm back again :D Uite, Billy, scriu, do you see that? ;;) Acum n-ai de ce sa te mai plangi :P
Okay, nici macar nu stiu cu ce sa incep. Zilele astea au fost pentru mine pline de surprize, de ganduri si de sentimente contradictorii, asa ca nu stiu la ce ar trebui sa ma refer. Poate la acel lucru pe care l-am tot amanat si pe care, in sfarsit, l-am realizat, desi m-a facut sa ma simt ca cea mai josnica persoana de pe planeta, o persoana care ar fi meritat sa fie aruncata in gol de pe acoperisul unui bloc de 50 de etaje construit in varful Everestului. Oh, da, dar asta e realitatea. Poate daca nu ai mai dramatiza atat ai vedea si tu ca am avut dreptate si ca ceea ce a fost, a fost. La timpul trecut. Nu inteleg totusi de ce inca am acea senzatie stupida de "gol in stomac" si de ce am de fiecare data impresia ca am facut greseala vietii mele, cand sunt convinsa de faptul ca am facut bine. Well, sper sa fie doar trecatoare. Adevarul e ca mereu am asteptat ca timpul sa-mi repare ceea ce consideram eu a fi probleme, insa abia acum vad ca e mult mai usor sa incerci sa le rezolvi tu atunci cand crezi tu de cuviinta. Chiar ma intreb de ce am asteptat atat si mai ales, de ce ne-am chinuit amandoi atat. Iar daca asta a fost greseala vietii mele, atunci o sa ma astept sa platesc pentru ea. Amen to that.
In rest, tot ce as mai putea spune e ca am descoperit cat de superbe pot fi unele piese interpretate live, cat de mult feeling pun acei oameni in ele atunci cand sunt pe scena si mai ales cat de bine suna solo-urile de chitara sau vocea solistului " pe viu", ca sa nu mai spun de strigatele publicului, pe care nu stiu de ce pana acum nu le suportam. O sa ii reamintesc in acest context pe Sonata Arctica, de care pur si simplu nu ma pot satura si cu care i-am intoxicat pe toti cei pe care ii cunosc. Membri formatiei asteia sunt atat de extraordinari in concerte, incat eu, de ceva vreme, stau cu ochii pironiti pe clipuri de pe Youtube si incerc sa imi imaginez cum ar fi daca as fi fost si eu de fata, acolo (I know I am such a big dreamer sometimes). In plus, si-au castigat un loc si mai mare in inima mea datorita melodiei "Victoria's Secret", pe care parca ar fi scris-o special pentru mine. Reuseste sa comprime in cateva versuri si in aproape 5 minute tot ceea ce simt eu de o perioada buna de timp incoace. This is how I am able to move on. And I can't thank you enough for that.